Un lucru care generează destul de multe greşeli în zilele noastre este dublarea sau chiar triplarea lui "i" în diferite situaţii. Bineînţeles că greşelile nu ar apărea dacă s-ar cunoaşte scrierea corectă a cuvintelor.
Voi încerca să lămuresc câteva situaţii:
1. De cele mai multe ori, dublarea lui "i" apare la formele articulate de plural ale substantivelor masculine:
pui - pui: puii
perete - pereţi: pereţii
băiat - băieţi: băieţii
părinte - părinţi: părinţii
Exemple:
corect - Băieţii aceia au fost acolo.
greşit - Băieţi aceia au fost acolo.
corect - Am văzut doi băieţi.
greşit - Am văzut doi băieţii.
De asemenea, există substantive feminine care au doi "i" la plural, în cazul în care există unul urmat de "e" la singular:
manie - manii
situaţie - situaţii
mantie - mantii
soţie - soţii
2. copii-copiii
copii - plural al substantivului "copil" : Mi-a vorbit despre copii.
- plural al substantivului "copie": Tablourile pe care le-ai văzut sunt copii fidele ale originalului.
copiii - plural articulat al substantivului "copil": Copiii vor veni cu părinţii în excursie.
2. vi-vii-viii
vi - pronume personal, persoana a II-a, numărul plural, formă neaccentuată: Vi s-a spus ce să faceţi.
vii - verbul "a veni", modul indicativ prezent, persoana a doua, numărul singular: Tu vii cu mine.
- la fel la modul conjunctiv: Vreau să vii cu mine.
- pluralul adjectivului "viu": Mamiferele nasc pui vii.
- pluralul substantivului "vie": Bunicul are două vii pe acest deal.
viii - pluralul substantuvului obţinut de la adjectivul "viu" prin articulare: Bunicul mereu spunea: "Viii cu viii şi morţii cu morţii".
3. mi-mii/mi-i
mi - pronume personal, persoana I, numărul singular, formă neaccentuată: Mi s-a spus ce să fac.
mii - formă a numeralului cardinal: Am avut două mii de lei.
mi-i - pronumele de mai sus + formă pronominală neaccentuată de persoana a III-a plural: Mi-i amintesc pe aceşti băieţi.
4. ni - nii
- prima formă este corectă: pronume personal, persoana I plural: Ni s-a spus asta.
- a doua formă este greşită - corect: ni-i - forma de mai sus + formă de persoana a III-a a pronumelui: Nu ni-i amintim pe aceşti oameni.
5. ţi-ţii/ţi-i
ţi - pronume personal la persoana a doua singular: Ţi s-a spus asta de multe ori.
ţii - verbul a "ţine" la indicativ prezent sau conjunctiv prezent la persoana a doua singular: Văd că ţii cum trebuie arma.; Vreau să ţii minte ce am vorbit.
ţi-i - pronumele de mai sus + formă pronominală neaccentuată de persoana a III-a plural: Nici tu nu ţi-i aminteşti, nu-i aşa?
Deocamdată mă opresc aici, voi reveni când timpul îmi va permite. Vă salut cu respect pe toţi cei care aţi trecut pe aici!