Cratima este un semn ortografic care se foloseşte la scrierea împreunată a două cuvinte diferite, pentru a marca acest lucru. Astfel, pentru a ne asigura de scrierea corectă a unui grup de sunete, trebuie mai întâi să vedem dacă este vorba despre două cuvinte legate pentru o scriere/rostire mai rapidă sau dacă este vorba de un singur cuvânt.
Există situaţii când ambele variante sunt corecte şi situaţii când doar una este cea valabilă.
Astăzi mă voi opri asupra situaţiilor în care ambele variante sunt corecte, dar în contexte diferite. Voi explica fiecare grup de sunete şi voi oferi enunţuri care să ilustreze scrierea corectă:
1. a-i/ai
a-i: particulă a modului infinitiv la verbe + pronume personal (Ideea de a-i cumpăra un cadou prietenului său i se părea grozavă.)
ai: verbul "a avea", predicativ sau auxiliar (Tu ai o casă.; Tu ai fost acolo.; Tu ai vrea să vii.)
substantiv, regionalism (usturoi) (Nu te sfii să mănânci ai, că doar nu te-o mirosi cineva.)
2. a-l/al
a-l: particulă a modului infinitiv la verbe + pronume personal (Ideea de a-l vedea pe prietenul său i se părea grozavă.)
al: articol genitival/posesiv (Caietul este al elevului.)
component al numeralului ordinal (Al doilea va pleca.)
component al pronumelui posesiv (al meu, al tău, a-l său, al nostru, al vostru)
3. a-ţi/aţi
a-ţi: particulă a modului infinitiv la verbe + pronume personal (Ideea de a-ţi cumpăra un cadou mi se părea grozavă.)
aţi: verbul auxiliar "a avea" (Voi aţi fost acolo.; Voi aţi vrea să veniţi.)
4. a-şi/aşi
a-şi: particulă a modului infinitiv la verbe + pronume refelexiv (Ideea de a-şi cumpăra un cadou i se părea grozavă.)
aşi: substantiv, numărul plural (Aruncă o privire la adversar şi zări doi aşi.)
5. c-a/ca
c-a: conjuncţie (că) + verbul auxiliar "a avea" (Ştiu c-a venit şi este aici.)
ca: adverb de mod comparativ (Aleargă ca un atlet.; Sunt şi eu om ca el.)
6. c-ai/ cai
c-ai: conjuncţie (că) + verbul "a avea" predicativ sau auxiliar (Mi-a spus c-ai şi tu un costum ca al lui.; Ştiu c-ai venit ieri.; Nu ai vrea să vii cu mine?
cai: substantiv, numărul plural (Câţiva cai alergau pe lângă maşina lui.)
7. c-al/ cal
c-al: conjuncţie (că) + articol genitival/posesiv: (Telefonul meu este aici. Cred c-al Mariei a dispărut.)
cal: substantiv, numărul singular (Un cal alerga pe lângă maşina lui.)
8. c-am/cam
c-am: conjuncţie (că) + verbul "a avea", predicativ sau auxiliar (Am şi eu o casă a mea.; Eu/Noi am venit ieri.; Noi am vrea să plecăm.)
cam: adverb (Eşti cam palid.)
9. c-ar/car
c-ar: conjuncţie (că) + verbul auxiliar "a avea" (Spune c-ar vrea şi el să vină.)
car: verb (De dimineaţă car saci cu nisip.)
substantiv, singular (Am trecut pe lângă un car tras de boi.)
10. c-are/ care
c-are: conjuncţie (că) + verbul "a avea", predicativ (Spune c-are şi el nişte bani.)
care: pronume relativ (Bărbatul care a venit este unchiul meu.)
substantiv, plural (A vândut două care păstrate de la bumicii săi.)
11. c-aş/ caş
c-aş: conjuncţie + verb auxiliar (Să ştii c-aş vrea şi eu nişte carne.)
caş: substantiv (Femeia aceea vinde caş foarte bun.)
12. ce-a/cea
pronume relativ/interogativ + verb auxiliar (Ştiu ce-a spus despre tine.; Ce-a vrut să zică?)
cea: articol demonstrativ (Am îmbrăcat bluza cea verde.)
pronume demonstrativ (Vorbesc despre cea de lângă tine.)
adjectiv pronominal, învechit (cea femeie)
interjecţie (Cea Bălan!)
13. ce-ai/ ceai
ce-ai: pronume relativ/interogativ + verbul "a avea", predicativ sau auxiliar (Ştiu ce-ai în mână.; Ce-ai acolo?; Ştiu ce-ai ascuns sub masă.; Ce-ai vrut să spui?)
ceai: substantiv (Am băut ceai fierbinte.)
14. ce-i/ cei
ce-i: pronume relativ/interogativ + verbul "a fi" (Spune-mi ce-i acolo, lângă maşină.; Ce-i acolo, lângă maşină?)
pronume relativ/interogativ + pronume personal (Să-mi spui ce-i cumperi mamei tale.; Ce-i cumperi mamei tale?)
cei: pronume demonstrativ (Cei de acolo sunt fraţii mei.)
articol demonstrativ (Caii cei frumoşi sunt ai mei.)
adjectiv pronominal, învechit (cei cai)
15. ce-l/ cel
ce-l: pronume relativ/interogativ + pronume personal (Să-mi spui ce-l vei întreba pe Mihai.; Ce-l pui să facă?; Arată-mi obiectul ce-l ai în mână)
cel: pronume demonstrativ (Cel de acolo este fratele meu.)
articol demonstrativ (Calul cel frumos este al meu.)
adjectiv pronominal, învechit, regional (cel copac)
16. da-i/dai
da-i: conjuncţie (dar) + verb/pronume personal (E frumoasă da-i cam guralivă.; Bine, o sun eu, da-i vorbeşti tu.)
dai: verb (Trebuie să-i dai un pachet bărbatului de acolo.)
17. de-a/dea
de-a: prepoziţie + prepoziţie (Nu are puterea de-a trece peste acest moment.; Îmi amintesc cum ne jucam de-a baba-oarba; A mers de-a buşilea până la uşă.)
dea: verbul "a da" la modul conjunctiv (Vrea să dea nişte bani unui om sărac.)
18. deschide-ţi/ deschideţi
deschide-ţi: verb, modul imperativ, persoana a doua, numărul singular + pronume reflexiv (Deschide-ţi inima pentru a putea iubi.)
deschideţi: verb, persoana a doua, numărul plural (Voi deschideţi magazinul mai târziu.; Nu vreţi să deschideţi mai devreme.; Deschideţi uşa!)
19. de-al/ de-a-l/ deal
de-al: prepoziţie + articol (Este un prieten de-al meu.)
de-a-l: prepoziţie + particulă a infinitivului + pronume personal (Şi-a exprimat dorinţa de-a-l chema pe fratele său.)
deal: substantiv (Locuieşte lângă un deal.)
20. du-mă/dumă
du-mă: verb la imperativ + pronume personal (Du-mă la tatăl tău!)
dumă: substantiv (Camera Deputaţilor în Rusia)