Cum se scrie corect: ,,decât"


Regulile sunt foarte simple:

-,,decât" este un adverb care se foloseşte doar în enunțuri negative:

Nu am cumpărat decât un kilogram de mere.
Nu vreau decât să te întreb ceva.

- în enunțuri afirmative se folosesc ,,doar" sau ,,numai":

Am cumpărat numai un kilogram de mere.
Vreau doar să te întreb ceva.

Greşit:

Am cumpărat decât un kilogram de mere.
Vreau decât să te întreb ceva.

CUM SE SCRIE CORECT - FORME DE PLURAL

amanet - amanete/amaneturi
ananas - ananaşi
aragaz - aragaze
barem - bareme
blană - blăni/blănuri
bulgăre - bulgări
căpşună - căpşuni/căpşune
chel - chei
chibrit - chibrituri
chipiu - chipie/chipiuri
cicatrice - cicatrice/cicatrici
ciocolată - ciocolate
cleşte - cleşti
coardă - coarde/corzi
colind - colinde
copertă - coperţi/coperte
cotidian - cotidiene
croasant - croasanţi
desagă - desăgi
fagot - fagoturi/fagoţi
foarfecă - foarfeci
furtun - furtunuri
gălbenuş - gălbenuşuri
găluşcă - găluşte/găluşti
ghiont - ghionţi/ghionturi
grepfrut - grepfruturi
hamac - hamacuri/hamace
îmbrăcăminte - îmbrăcăminţi
jerseu - jersee/jerseuri
joben - jobene
lighean - lighene/ligheane
maraton - maratonuri/maratoane
monedă - monede
mormânt - morminte
nivel - niveluri/nivele
pampers - pamperşi
pardesiu - pardesie
piedestal - piedestaluri/piedestale
pizza - pizze
plapumă - plăpumi
poiană - poieni
râpă - râpi/râpe
remarcă - remarci
robinet - robinete/robineţi
seminar - seminare
slogan - sloganuri/slogane
suvenir - suvenire
şampon - şampoane
treabă - treburi
tunel - tuneluri/tunele
tutore - tutori
ţărancă - ţărănci
zacuscă - zacuşte

CUM SE SCRIE CORECT - UN "I", DOI "I", TREI "I"

Un lucru care generează destul de multe greşeli în zilele noastre este dublarea sau chiar triplarea lui "i" în diferite situaţii. Bineînţeles că greşelile nu ar apărea dacă s-ar cunoaşte scrierea corectă a cuvintelor.

Voi încerca să lămuresc câteva situaţii:

1. De cele mai multe ori, dublarea lui "i" apare la formele articulate de plural ale substantivelor masculine:
pui - pui: puii
perete - pereţi: pereţii
băiat - băieţi: băieţii
părinte - părinţi: părinţii

Exemple:
corect - Băieţii aceia au fost acolo.
greşit - Băieţi aceia au fost acolo.
corect - Am văzut doi băieţi.
greşit - Am văzut doi băieţii.

De asemenea, există substantive feminine care au doi "i" la plural, în cazul în care există unul urmat de "e" la singular:
manie - manii
situaţie - situaţii
mantie - mantii
soţie - soţii


2. copii-copiii

copii - plural al substantivului "copil" : Mi-a vorbit despre copii.
- plural al substantivului "copie": Tablourile pe care le-ai văzut sunt copii fidele ale originalului.
copiii - plural articulat al substantivului "copil": Copiii vor veni cu părinţii în excursie.

2. vi-vii-viii

vi - pronume personal, persoana a II-a, numărul plural, formă neaccentuată: Vi s-a spus ce să faceţi.
vii - verbul "a veni", modul indicativ prezent, persoana a doua, numărul singular: Tu vii cu mine.
- la fel la modul conjunctiv: Vreau să vii cu mine.
- pluralul adjectivului "viu": Mamiferele nasc pui vii.
- pluralul substantivului "vie": Bunicul are două vii pe acest deal.
viii - pluralul substantuvului obţinut de la adjectivul "viu" prin articulare: Bunicul mereu spunea: "Viii cu viii şi morţii cu morţii".

3. mi-mii/mi-i
mi - pronume personal, persoana I, numărul singular, formă neaccentuată: Mi s-a spus ce să fac.
mii - formă a numeralului cardinal: Am avut două mii de lei.
mi-i - pronumele de mai sus + formă pronominală neaccentuată de persoana a III-a plural: Mi-i amintesc pe aceşti băieţi.

4. ni - nii
- prima formă este corectă: pronume personal, persoana I plural: Ni s-a spus asta.
- a doua formă este greşită - corect: ni-i - forma de mai sus + formă de persoana a III-a a pronumelui: Nu ni-i amintim pe aceşti oameni.

5. ţi-ţii/ţi-i

ţi - pronume personal la persoana a doua singular: Ţi s-a spus asta de multe ori.
ţii - verbul a "ţine" la indicativ prezent sau conjunctiv prezent la persoana a doua singular: Văd că ţii cum trebuie arma.; Vreau să ţii minte ce am vorbit.
ţi-i - pronumele de mai sus + formă pronominală neaccentuată de persoana a III-a plural: Nici tu nu ţi-i aminteşti, nu-i aşa?

Deocamdată mă opresc aici, voi reveni când timpul îmi va permite. Vă salut cu respect pe toţi cei care aţi trecut pe aici!

CUM SE SCRIE CORECT - NUMERALELE

Astăzi ne ocupăm de scrierea corectă a numeralelor cardinale. Mai întâi, voi preciza faptul că în DOOM2 se spune că numeralele de la unu la zece (inclusiv) se scriu cu litere, iar celelalte se pot scrie atât cu litere cât şi cu cifre.

Astfel, să purcedem:

1/unu, una: Am văzut unu/una, nu doi/două.
2/doi, două
3/trei
4/patru
5/cinci
6/şase
7/şapte
8/opt
9/nouă
10/zece
11/unsprezece
12/doisprezece, douăsprezece: Aici sunt doisprezece băieţi şi douăsprezece fete.
13/treisprezece
14/paisprezece
15/cincisprezece (pronunţat în tempo rapid "cinsprezece")
16/şaisprezece
17/şaptesprezece
18/optsprezece
19/nouăsprezece
20/douăzeci
21/douăzeci şi unu, douăzeci şi una
22/douăzeci şi doi, douăzeci şi două
23/douăzeci şi trei
24/douăzeci şi patru
25/douăzeci şi cinci
26/douăzeci şi şase
27/douăzeci şi şapte
28/douăzeci şi opt
29/douăzeci şi nouă
30/treizeci
40/patruzeci
50/cincizeci (pronunţat în tempo rapid "cinzeci")
60/şaizeci
70/şaptezeci
80/optzeci
90/nouăzeci
100/o sută
101/o sută unu, o sută una
102/o sută doi, o sută două
200/două sute
300/trei sute
400/patru sute
500/cinci sute (pronunţat în tempo rapid "cin sute")
600/şase sute
700/şapte sute
800/opt sute
900/nouă sute
1000/o mie
1001/o mie unu; o mie şi unu, o mie şi una
1002/o mie doi; o mie şi doi, o mie şi două
1100/o mie o sută
1200/o mie două sute
1300/o mie trei sute
1400/o mie patru sute
1500/o mie cinci sute (pronunţat în tempo rapid "o mie cin sute")
1600/o mie şase sute
1700/o mie şapte sute
1800/o mie opt sute
1900/o mie nouă sute
2000/două mii
10000/zece mii

Alte exemple:
1914 - o mie nouă sute paisprezece
1922 - o mie nouă sute douăzeci şi doi/două
763 - şapte sute şaizeci şi trei
24571 - douăzeci şi patru de mii cinci sute şaptezeci şi unu/una

O zi plină de numere (în buzunar)!

CUM SE SCRIE CORECT - MI-AR PLACE SAU MI-AR PLĂCEA

Aceeaşi problemă care nu dispare nu pentru că nu ar exista persoane care să explice fenomenul ci pentru că există o indolenţă extraordinară în legătură cu orice şi, da, şi cu limba română.
Nu sunt primul, dar voi încerca să explic raţionamentul prin care obţinem forma corectă a verbelor de tipul acesta.

Mai întâi, voi da formele corecte:

mi-ar plăcea
mi-ar părea

Mi-ar plăcea să veniţi şi voi în parc.
Mi-ar părea rău să nu veniţi cu noi.


Explicaţia pentru aceste forme este foarte simplă: ele sunt construite pe baza infinitivului verbelor (adică forma pe care verbele o au în dicţionar). Astfel, verbele sunt:

a plăcea
a părea


Raţionamentul pe care îl propun este acesta:
- pentru a stabili forma corectă, apelaţi la substantivul care se formează de la verb, aşa-numitul infinitiv lung, creat cu ajutorul sufixului "-re":

plăcere - mi-ar plăcea (dacă forma era "mi-ar place", substantivul ar fi fost "placere")
părere - mi-ar părea (dacă forma era "mi-ar pare", substantivul ar fi fost "parere").

Pentru a completa explicaţiile, voi apela la un alt verb, ale cărui forme, însă, nu sunt greşite atât de des.

Verbul "a face" este folosit în mod corect cu forma "aş face". Forma incorectă este "aş făcea" şi recunosc că am auzit-o mai rar. În cazul lui, substantivul este "facere" nu "făcere" şi astfel se explică foarte uşor formele corecte.

Sper că explicaţiile mele au fost pe înţelesul tuturor. Vă salut cu respect!

CUM SE SCRIE CORECT - ÎNTREBĂRI LA CARE SE CAUTĂ RĂSPUNS

Am observat că la blogul meu au ajuns, pe parcursul câtorva luni, o serie de persoane care încercau să găsească răspunsuri referitoare la scrierea corectă în anumite situaţii. Sunt sigur că există mult mai multe căutări la care poate că nu s-a găsit un răspuns. Deocamdată voi răspunde la întrebările pe care le-am găsit.

1. a doua oară - aceasta este forma corectă; este o locuţiune adverbială de timp: A doua oară nu a mai venit cu fratele său.

2. Bine aţi venit! - "aţi" este verb auxiliar pentru perfectul compus al verbului "a veni", deci se scrie fără cratimă, fiind un singur cuvânt.

3. vultoare (var.pop.)/vâltoare - loc adâncit în albia unui râu, unde apa formează vârtejuri; vârtej format de apă în acest loc; bulboană, bulboacă.

4. deschide-ţi/deschideţi
deschide-ţi - verb+pronume: Mario, deschide-ţi sufletul!
deschideţi: verb: Deschideţi, vă rugăm!

5. confortabil - (adj.) variantă corectă, derivat de la subst. "confort" cu sufixul "-bil"

6. online/on-line - ambele variante sunt corecte conform DOOM2 ("Dicţionarul Ortografic Ortoepic şi Morfologic", ediţia a doua, 2005)

7. 22 - se scrie "douăzeci şi doi/două"

8. Haideţi! - (interj.) forma corectă

9. 1 zile sau o zi corect: "o zi" - numerele de la unu la zece inclisiv se scriu cu litere, iar "zi" este subst. feminin

10. culcă-te - formă corectă - două cuvinte: verb la modul imperativ + pronume reflexiv.

11. abrevierea lui "domn" - dl, domnului - dlui

12. îmi dai - forma corectă: "îmi" este pronume personal, pers. I, nr. sg., caz dativ, deci se scrie fără cratimă, fiind un singur cuvânt.

13. linkul - variantă corectă, ca şi "linkuri" conform DOOM2

14. ma-m sau m-am: varianta corectă este "m-am" deoarece "m" este formă neaccentuată a pronumelui reflexiv de persoana I, nr. sg., iar "am" este verb auxiliar pentru perfectul compus; exemple: M-am gândit să trec pe la voi.; M-am lovit de scaun.; M-am uitat spre el.

15. oameni vii - corect - adjectivul "viu" are pluralul "vii": om viu, oameni vii.
- substantivul obţinut prin articulare "viul" are pluralul "viii": Mortul are şansa să fie mai respectat decât viul.; Să fim serioşi: viii cu viii şi morţii cu morţii.

16. da-ţi sau daţi - forma corectă: "daţi", verbul "a da" la indicativ prezent, persoana a doua, nr. pl.: Voi daţi bani celor săraci.

CUM SE SCRIE CORECT - PROBLEMATICUL "DE"

Am observat că prepoziţia "de" dă foarte multe bătăi de cap. Acest lucru se întâmplă atunci când "de" intră în componenţa unor cuvinte compuse, a unor locuţiuni sau când intră în relaţii sintactice cu alte cuvinte. Astfel, voi încerca să îi ajut pe cei care au nelămuriri în ceea ce priveşte scrierea corectă în astfel situaţii.

de-a v-aţi ascunselea - locuţiune adverbială
de-a azvârlita - loc. adv.
de-a baba gaia - loc. adv.
de-a baba-oarba - loc. adv.
de-a berbeleacul - loc. adv.
de abia/de-abia - loc. adv.
de-a binelea - loc. adv.
de-a buşilea - loc. adv.
de aceea/de-aceea - loc. adv.
de aici/de-aici/de-aci - prepoziţie + adverb
de acolo/de-acolo - prep. + adv.
de acum/de-acum - prep. + adv.
de-a curmezişul - loc. adv. (S-a aşezat de-a curmezişul, nelăsând să treacă pe nimeni), loc. prepoziţională (Camionul s-a răsturnat de-a curmezişul drumului.)
de-adevăratelea/de-adevărat - loc. adv
de-a dreapta - loc. adv. (S-a dus lângă tatăl său şi s-a aşezat de-a dreapta.), loc. prep. (Stătea de-a dreapta ferestrei.)
de-a dreptul - loc. adv.
de-a dura - loc. adv.
de-a face (a avea) - loc. verbală
de-a fir a păr - loc. adv.
de-a gata - loc. adv.
de ajuns/de-ajuns - loc. adv.
de al/de-al - prep. + articol (Un prieten de al/de-al meu este avocat.)
de ai/de-ai - prep. + articol. (Câţiva prieteni de ai/de-ai mei au fost aici.)
de a-i/de-a-i - prep. + prep. + pronume personal (A simţit dorinţa de a-i/de-a-i face mamei sale o surpriză.)
de-a latul - loc. adv. (A străbătul satul de-a lungul şi de-a latul.), loc. prep. (Sa-a aşezat de-a latul patului.)
de-alde - prep. + adjectiv pronominal (I-ai văzut pe de-alde Ionescu?)
de altfel - loc. adv. (Nu a venit azi la serviciu. De altfel, nu l-am văzut toată săptămâna.)
de alt fel - prep. + adj.pron. + subst. (Eu mă apropii de alt fel de oameni.)
de altminteri/de-altminteri - loc. adv.
de-a lungul - loc. adv., loc. prep. (vezi de-a latul)
de-a-n boulea - loc. adv.
de-an-dăratelea - loc. adv.
de-a-ndoaselea - loc. adv.
de-a-n picioarelea - loc. adv.
de apoi/de-apoi - prep. + adv.
de-a prinselea - loc. adv.
de aproape/de-aproape - prep. + adv.
de-a puia-gaia - loc. adv.
de-a pururi/de-a pururea - loc. adv. (veşnic)
de-a rândul - loc. adv.
de-a roata - loc. adv.
de-a rostogolul - loc. adv.
de asemenea/de-asemenea - loc. adv.
de astă dată/de-astă dată - loc. adv.
de-a stânga - loc. adv., loc. prep (vezi de-a dreapta)
deasupra - adv. (Vecinul care locuieşte deasupra este poliţist.), prep. (El locuieşte deasupra mea.)
de atunci/de-atunci - prep.+adv.
de-a valma - loc. adv.
de bună seamă - loc. adv.
decât - adv. (E mai mic decât tine.; Nu au venit decât doi.), conjuncţie (Mai mult stă decât munceşte.)
de cât/câţi - prep. + pronume/adjectiv pronominal (De cât/câţi ai nevoie?; De cât/câţi timp/bani ai nevoie?)
de curând - prep. + adv.
de deasupra - prep+prep. (Am văzut norii de deasupra mării.), prep.+adv. (Raftul de deasura este vechi.)
de facto - loc. adj., loc. adv. (referitor la faptă)
defel - adv. (Nu întârzie defel.)
de fel - prep. + subst. (Este de fel din acest oraş.)
deîmpărţit - substantiv (matematică)
de împărţit/de-mpărţit - prep. + vb. (Am de împărţit/de-mpărţit pliante.)
deînmulţit - subst. (matematică)
de înmulţit/de-nmulţit - prep.+vb. (Am de înmulţit 21 cu 23.)
de jur împrejur - loc. adv.
de jur împrejurul - loc. prep.
de la - prep. compusă (Am cartea de la el.)
deloc - adv. (Nu te cunosc deloc.)
de loc - prep.+subst. (este de loc din Dorohoi.)
demâncare/demâncat - subst. (mâncare) (S-a dus cu demâncare/demâncat la muncitori.)
de mâncare - prep.+subst. (Dă de mâncare porumbeilor.)
de mâncat - prep.+vb. (De mâncat, aş mâncă, pentru că sunt flămând.)
demers - subst. (S-a interesat de demersul anchetei.)
de mers - prep.+vb. (Am de mers mult.)
demult - adv. (Demult, când eram mic, am fost acolo.)
de mult - loc. adv. (Nu a mai trecut pe la noi de mult.)
de mult - prep.+adj. (Nu ai mai venit de mult timp.)
de obicei/de obicei - loc. adv.
deodată - adv. (Deodată a tresărit.)
de odată - prep.+adv. (Vorbesc despre lumea de odată.)
de o dată - prep.+articol nehotărât+substantiv (Nu vreau să ne depărtăm de o dată stabilită în prealabil.)
de o parte/de-o parte - prep.+art.+subst. (S-a aşezat de o parte a mesi.)
deoparte - adv. (Stă întotdeauna deoparte.)
deopotrivă - adv. Amândoi sunt foarte buni deopotrivă.
departe - adv. (mergem departe.)
de parte - prep.+subst. (Nu a fost înţeles de parte din oameni.)
de pe acolo/de pe-acolo - prep.+adv.
de pildă - loc. adv.
deseară - adv. (Deseară mergem în oraş.)
de seară - prep.+subst. (Am văzut ştirile de seară.)
deserviciu - subst. (prin greşeala sa regretabilă a făcut un deserviciu fratelui său.)
de serviciu - prep.+subst. (Trebuie să rezolv o problemă de serviciu.)
desigur - adv. (bineînţeles)
de sigur - prep.+adv/adj. (De sigur, e sigur.; Lanţul cel nou, de sigur ce este, s-a rupt.)
de sub - prep. (Am găsit conducta de sub casă.)
de tot - loc. adv (Îţi las cartea de tot.), prep.+pron. nehot. (M-am săturat de tot.)

CUM SE SCRIE CORECT - CU CRATIMĂ SAU FĂRĂ CRATIMĂ (1)

Cratima este un semn ortografic care se foloseşte la scrierea împreunată a două cuvinte diferite, pentru a marca acest lucru. Astfel, pentru a ne asigura de scrierea corectă a unui grup de sunete, trebuie mai întâi să vedem dacă este vorba despre două cuvinte legate pentru o scriere/rostire mai rapidă sau dacă este vorba de un singur cuvânt.
Există situaţii când ambele variante sunt corecte şi situaţii când doar una este cea valabilă.
Astăzi mă voi opri asupra situaţiilor în care ambele variante sunt corecte, dar în contexte diferite. Voi explica fiecare grup de sunete şi voi oferi enunţuri care să ilustreze scrierea corectă:

1. a-i/ai
a-i: particulă a modului infinitiv la verbe + pronume personal (Ideea de a-i cumpăra un cadou prietenului său i se părea grozavă.)
ai: verbul "a avea", predicativ sau auxiliar (Tu ai o casă.; Tu ai fost acolo.; Tu ai vrea să vii.)
substantiv, regionalism (usturoi) (Nu te sfii să mănânci ai, că doar nu te-o mirosi cineva.)

2. a-l/al
a-l: particulă a modului infinitiv la verbe + pronume personal (Ideea de a-l vedea pe prietenul său i se părea grozavă.)
al: articol genitival/posesiv (Caietul este al elevului.)
component al numeralului ordinal (Al doilea va pleca.)
component al pronumelui posesiv (al meu, al tău, a-l său, al nostru, al vostru)

3. a-ţi/aţi
a-ţi: particulă a modului infinitiv la verbe + pronume personal (Ideea de a-ţi cumpăra un cadou mi se părea grozavă.)
aţi: verbul auxiliar "a avea" (Voi aţi fost acolo.; Voi aţi vrea să veniţi.)

4. a-şi/aşi
a-şi: particulă a modului infinitiv la verbe + pronume refelexiv (Ideea de a-şi cumpăra un cadou i se părea grozavă.)
aşi: substantiv, numărul plural (Aruncă o privire la adversar şi zări doi aşi.)

5. c-a/ca
c-a: conjuncţie (că) + verbul auxiliar "a avea" (Ştiu c-a venit şi este aici.)
ca: adverb de mod comparativ (Aleargă ca un atlet.; Sunt şi eu om ca el.)

6. c-ai/ cai
c-ai: conjuncţie (că) + verbul "a avea" predicativ sau auxiliar (Mi-a spus c-ai şi tu un costum ca al lui.; Ştiu c-ai venit ieri.; Nu ai vrea să vii cu mine?
cai: substantiv, numărul plural (Câţiva cai alergau pe lângă maşina lui.)

7. c-al/ cal
c-al: conjuncţie (că) + articol genitival/posesiv: (Telefonul meu este aici. Cred c-al Mariei a dispărut.)
cal: substantiv, numărul singular (Un cal alerga pe lângă maşina lui.)

8. c-am/cam
c-am: conjuncţie (că) + verbul "a avea", predicativ sau auxiliar (Am şi eu o casă a mea.; Eu/Noi am venit ieri.; Noi am vrea să plecăm.)
cam: adverb (Eşti cam palid.)

9. c-ar/car
c-ar: conjuncţie (că) + verbul auxiliar "a avea" (Spune c-ar vrea şi el să vină.)
car: verb (De dimineaţă car saci cu nisip.)
substantiv, singular (Am trecut pe lângă un car tras de boi.)

10. c-are/ care
c-are: conjuncţie (că) + verbul "a avea", predicativ (Spune c-are şi el nişte bani.)
care: pronume relativ (Bărbatul care a venit este unchiul meu.)
substantiv, plural (A vândut două care păstrate de la bumicii săi.)

11. c-aş/ caş
c-aş: conjuncţie + verb auxiliar (Să ştii c-aş vrea şi eu nişte carne.)
caş: substantiv (Femeia aceea vinde caş foarte bun.)

12. ce-a/cea
pronume relativ/interogativ + verb auxiliar (Ştiu ce-a spus despre tine.; Ce-a vrut să zică?)
cea: articol demonstrativ (Am îmbrăcat bluza cea verde.)
pronume demonstrativ (Vorbesc despre cea de lângă tine.)
adjectiv pronominal, învechit (cea femeie)
interjecţie (Cea Bălan!)

13. ce-ai/ ceai
ce-ai: pronume relativ/interogativ + verbul "a avea", predicativ sau auxiliar (Ştiu ce-ai în mână.; Ce-ai acolo?; Ştiu ce-ai ascuns sub masă.; Ce-ai vrut să spui?)
ceai: substantiv (Am băut ceai fierbinte.)

14. ce-i/ cei
ce-i: pronume relativ/interogativ + verbul "a fi" (Spune-mi ce-i acolo, lângă maşină.; Ce-i acolo, lângă maşină?)
pronume relativ/interogativ + pronume personal (Să-mi spui ce-i cumperi mamei tale.; Ce-i cumperi mamei tale?)
cei: pronume demonstrativ (Cei de acolo sunt fraţii mei.)
articol demonstrativ (Caii cei frumoşi sunt ai mei.)
adjectiv pronominal, învechit (cei cai)

15. ce-l/ cel
ce-l: pronume relativ/interogativ + pronume personal (Să-mi spui ce-l vei întreba pe Mihai.; Ce-l pui să facă?; Arată-mi obiectul ce-l ai în mână)
cel: pronume demonstrativ (Cel de acolo este fratele meu.)
articol demonstrativ (Calul cel frumos este al meu.)
adjectiv pronominal, învechit, regional (cel copac)

16. da-i/dai
da-i: conjuncţie (dar) + verb/pronume personal (E frumoasă da-i cam guralivă.; Bine, o sun eu, da-i vorbeşti tu.)
dai: verb (Trebuie să-i dai un pachet bărbatului de acolo.)

17. de-a/dea
de-a: prepoziţie + prepoziţie (Nu are puterea de-a trece peste acest moment.; Îmi amintesc cum ne jucam de-a baba-oarba; A mers de-a buşilea până la uşă.)
dea: verbul "a da" la modul conjunctiv (Vrea să dea nişte bani unui om sărac.)

18. deschide-ţi/ deschideţi
deschide-ţi: verb, modul imperativ, persoana a doua, numărul singular + pronume reflexiv (Deschide-ţi inima pentru a putea iubi.)
deschideţi: verb, persoana a doua, numărul plural (Voi deschideţi magazinul mai târziu.; Nu vreţi să deschideţi mai devreme.; Deschideţi uşa!)

19. de-al/ de-a-l/ deal
de-al: prepoziţie + articol (Este un prieten de-al meu.)
de-a-l: prepoziţie + particulă a infinitivului + pronume personal (Şi-a exprimat dorinţa de-a-l chema pe fratele său.)
deal: substantiv (Locuieşte lângă un deal.)

20. du-mă/dumă
du-mă: verb la imperativ + pronume personal (Du-mă la tatăl tău!)
dumă: substantiv (Camera Deputaţilor în Rusia)

CUM EVIŢI O CACOFONIE

Cacofonia este acea alăturare de sunete supărătoare pentru auz. De obicei, se realizează prin combinarea unor grupuri de sunete de la sfârşitul unui cuvânt cu cele de la cel imediat următor, sau între sfârşitul sau începutul unui cu un al cuvânt alcătuit din două sunete:

Aceasta este munca care te căleşte.
Vorbele acestor părinţi ţi se adresează.
Are ochii ca cafeaua.

Cacofonia nu se evită prin virgulă, nici prin "ca şi". Dacă doreşti să ai o exprimare curată, este bine să găseşti acele cuvinte care să nu intre în astfel de combinaţii.

În trecut, cacofonia nu era considerată o problemă, probabil unde nu se punea atâta accent pe anumite aspecte instinctuale ale vieţii. Există în operele unor scriitori foarte cunoscuţi cacofonii care nu au deranjat pe nimeni, pentru că pur şi simplu nu erau luate în seamă.

Deci, cacofonia se evită prin formulare sau reformulare astfel încât să nu existe astfel de apropieri de sunete.

CONFUZIA PARONIMICĂ

Ştiu că sună ştiinţific, dar este un lucru care se întâmplă foarte des în viaţa noastră, fără să ştim că se numeşte aşa, chiar fără să ştim că facem o greşeală.

Este vorba despre paronime, acele cuvinte cu formă asemănătoare, dar care nu au nicio legătură unul cu altul. De exemplu:

oral-orar
pronume-prenume
iminent-eminent
emigra-imigra
asculta-ausculta
speze-speţe

Cred că v-aţi dat seama despre ce vorbesc! Vi s-a întâmplat măcar o dată să auziţi pe cineva că zice: "Nu mă inerva!" Săracul nu ştie că doar nervii se inervează, iar oamenii se enervează.

Nu mai zic de emigra şi imigra. Nu ştiu câţi români cunosc când se folosesc corect cele două cuvinte. A emigra înseamnă a pleca dintr-o ţară şi a imigra înseamnă a intra într-o ţară.

Confuzia paronimică poate crea momente hazlii.
Am încercat următorul experiment. M-am dus la un magazin de material de croitorie şi am cerut ATLAZ. Reacţia a fost comică: vânzătoarea m-a trimis la librărie pentru că la ea n-o să găsesc niciun ATLAS! Când i-am explicat că ATLAZUL este o ţesătură asemănătoare cu satinul, s-a enervat de-a binelea şi m-a şi gonit măscărindu-mă în urmă.

Nu încercaţi acest experiment pe pielea dumneavoastră pentru că s-ar putea să usture!

Fascinantă limba română!